Şi noi am fost la Gaudeamus!

Chiar am fost la Gaudeamus! Pe bune! La etajul de sus, printre ”cei mici”, la standul nr. 314... Vecini de calitate – standul Comisiei Unesco, OSIM, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Mihai Stănescu (şi, desigur, un artizan specialist în turtă dulce – o minune, mi-am fericit nepoata cu vreo câteva sortimente, toate proaspete şi pufoase!).

Cum e la Gaudeamus? Excelent, atunci când ai ce oferi... Toată lumea din jur oferă câte ceva: un pliant, o conferinţă, un ceai cu lămâie, un autor care semnează, un artist popular care cântă din fluier, un spectacol TV filmat în direct...

La noi oferta a constat mai ales în calendare – calendarul nostru ştiinţific, oglinda celui creştin-ortodox a suscitat mare interes. Unii s-au oprit să privească imaginea micului astronaut încrezător, alţii au citit anunţul şi s-au apucat să caute ce scrie pentru o anume dată – de obicei era vorba de ziua de naştere. Au fost destui care au venit doar pentru că era gratis, dar cei mai mulţi au devenit foarte interesaţi când au auzit explicaţiile. Si parcă îţi creşte inima când auzi o felicitare sinceră şi comentarii ca – „Foarte bună ideea!” „Nu am mai văzut până acum!” „Era chiar mare nevoie de aşa ceva, puţini mai apreciază ştiinţa în ziua de azi!” Unii remarcă formatul asemănător calendarului bisericesc şi observă concurenţa directă: ”Aaa, adică e ca cel popesc, dar pe invers!”, sau ”Da’ Biserica ştie?” ”Nu ştim, nu ne-am pus problema!” ”Dar sfinţii, sărbătorile, unde-s? ””În ştiinţă în fiecare zi e sărbătoare”.

Desigur, apar şi întrebări surpriză: „Asociaţia Secular-Umanistă? Adică sunteţi cu secuii?” „Nu, noi promovăm ştiinţa şi statul secular – adică separarea statului de biserică”. La care primim şi o observaţie critică: ”Asta nu e bine, cu asta nu sunt de acord: statul trebuie sa fie cu biserica şi biserica e un stat!”, după care omul respinge calendarul şi pleacă indignat. Au fost şi provocări: „Adică, astea le-aţi făcut ca să le înlocuiţi pe cele bisericeşti” „Nu, nu avem acelaşi public”. „Şi, ia spuneţi, de unde aţi primiţi fondurile pentru toate astea?” „Noi suntem un grup de entuziaşti, care ne-am pus resursele la bătaie pentru aceste acţiuni” „Mai rar aşa ceva, nu am prea auzit până acum”...

Întâmplări de toate felurile: bunici care ne mai cer calendare, pentru că au mai mulţi nepoţi sau un prieten care e imobilizat la pat şi l-ar interesa mult un asemenea calendar. Părinţi care se sperie când aud că le oferim ceva gratuit şi grăbesc pasul, ca să nu cadă în vreo capcană ascunsă. Copii care ştiu mai bine răspunsurile la întrebările pentru tombolă decât părinţii... Feţe care se luminează când înţeleg despre ce e vorba, profesori care ne întreabă dacă le mai putem da un calendar-două, pentru că vin dintr-un sat de departe, cu două sau trei şcoli... Oameni care ne ştiu acţiunile şi ne întreabă direct: „Ce s-a întâmplat, până la urmă, în campania cu panourile – am văzut unul singur, la Parlament şi mi-a plăcut că cineva a avut curajul să pună problema taxării cultelor”. O bătrână care, la oferta de a primi un calendar răspunde: ”Nu prea aţi nimerit-o, nu am la cine să vă fac reclamă, eu sunt pensionară, trăiesc singură” şi care îşi descreţeşte fruntea când o asigurăm că noi ne bucurăm dacă îl foloseşte dumneaei, nu trebuie să ne facă reclamă la alţii...

Apar şi cunoscuţi, care cer lămuriri şi promit sprijin de diferite feluri... Sau necunoscuţi, care revin de două-trei ori, cu întrebări de genul „Dar sunteţi pregătiţi pentru 2%?”, „Unde vă mai putem găsi?”

Dar, cu asemenea mici satisfacţii sau incidente, cu unele provocări, cu destule dovezi de indiferenţă sau de suspiciune, dar şi cu multe aprecieri de la oameni de toate vârstele, timpul trece repede. Şi nici nu ştii când s-au dus cele 2000 de calendare... Si când te gândeşti ca voiam să facem doar 1000...

În curând se duc şi pliantele. Mai avem câteva DVDuri. Târgul se apropie şi el de final. S-a stins şi fluxul de vizitatori... Mai trece din când în când câte cineva, dar aleea de pe inelul 3 devine pustie. Încet-încet standurile încep să se închidă, se strâng cărţile care au mai rămas, se ridică gunoiul... E cazul să ne strângem şi noi lucrurile... Şi să oferim ultimele calendare, cele lipite pe pereţii stand-ului...

Am aflat că între timp s-au dublat vizitele pe site-ul ASUR...

Da, noi chiar am fost la Gaudeamus! Pe bune!