Stop îndoctrinării religioase în școli!

Consecințele actualului proiect al Legii Educației Naționale, dacă va fi adoptat:
• peste 5% ponderea Religiei în învățământul primar
• încălcarea drepturilor fundamentale ale copiilor
• măsuri discriminatorii de angajare a profesorilor.

Guvernul a decis săptămâna trecută asumarea răspunderii pentru Legea Educației Naționale. Din păcate, acest proiect, odată adoptat, ar legifera îndoctrinarea religioasă a copiilor în școli.

Astfel, articolul 17 al viitoarei legi, așa cum este formulat în acest moment, prevede că:
(1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major respectiv a părinților sau a tutorelul legal instituit, pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.
(3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi și abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și cultele religioase recunoscute oficial de stat.

Textul de mai sus vine în contradicție flagrantă cu Constituția României, cu Legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului (272/2004), cu Codul Muncii și chiar și cu Legea Cultelor (489/2006):
• lipsa unui mecanism de înscriere voluntară, pe baza unei decizii informate a părinților și a elevilor, instaurează obligativitatea de facto a studierii Religiei în școală, fapt ce violează art. 29 al. (1) din Constituţie:

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

Prevederea conform căreia se poate solicita ca elevul să nu frecventeze orele de Religie este insuficientă în condițiile în care, în practică, școlile, din motive administrative, sunt extrem de reticente în a informa elevii și părinții și de a accepta o astfel de opțiune.

Trebuie menționat și că prevederile actualului proiect sunt mult mai restrictive decât cele din Legea învățământului (84/1995), aflată încă în vigoare, care recunoștea dreptul elevilor și părinților de a alege religia și confesiunea:

Art. 9 (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ Religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinților sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia și confesiunea.

• includerea din oficiu a elevilor la orele de Religie, fără a se ține cont de opinia lor, încalcă art. 24 al. (1) și art. 25 din Legea drepturilor copilului (272/2004):

Art. 24. - (1) Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește. […]
Art. 25. - (1) Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conștiință și de religie.
(2) Părinții îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condițiile legii, ținând seama de opinia, vârsta și de gradul de maturitate a acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.
(3) Religia copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbată fără consimțământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-și aleagă singur religia.
(4) Atunci când copilul beneficiază de protecție specială, persoanelor în îngrijirea cărora se află le sunt interzise orice acțiuni menite să influențeze convingerile religioase ale copilului.

• interzicerea dreptului la opțiune pentru elevii care au împlinit 16 ani este în contradicție evidentă cu art. 3 al. (2) din Legea Cultelor (489/2006):

(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără consimțământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-și aleagă singur religia.

• introducerea obligativității unui aviz din partea cultului la angajarea profesorilor de religie, pe lângă accentuarea caracterului confesional al orelor de Religie, încalcă flagrant prevederile art. 5 din Codului Muncii:

Art. 5. Egalitatea de tratament
(1) În cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.
(2) Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de […] religie […] este interzisă.
(3) Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.
(4) Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe.

Asociația Secular-Umanistă din România solicită Guvernului și Parlamentului să respecte prevederile Constituției țării, ale Legii privind protecția și promovarea drepturilor copilului, Legii privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor și Codul Muncii.
Asociația Secular-Umanistă din România solicită Guvernului și Parlamentului să:
• asigure dreptul constituțional al libertății de credință: varianta actuală a proiectului de lege a educației, pe care Guvernul își va asuma răspunderea, permite școlilor înscrierea din oficiu a elevilor la orele de religie. În opinia noastră legea trebuie să prevadă explicit dreptul elevilor (cu acordul prealabil al părintelui sau tutorelui legal în cazul celor sub 16 ani) de a alege să studieze sau nu religia și să nu permită înscrierile din oficiu la această materie.
• clarifice statutul orelor de religie: această materie este singura disciplină din trunchiul comun la care, teoretic, se poate renunța (spre deosebire de disciplina "Educație fizică și sport" la care elevii scutiți sunt obligați, totuși, să participe la ore). În opinia noastră, disciplina "Religie" trebuie declarată drept facultativă
• schimbe maniera de notare în cazul disciplinei "Religie": în condițiile în care la această materie se obține o medie anuală ridicată mult mai ușor decât în cazul altor discipline (ca Matematica sau Fizica de exemplu), sistemul actual îi discriminează, de facto, pe cei care optează să nu participe la ore. Considerăm că elevii care parcurg disciplina "Religie" trebuie evaluați cu un calificativ, fără influență asupra mediei generale
• introducă în cadrul curriculum-ului școlar disciplina “Istoria Religiilor” destinată a oferi elevilor o viziune de ansamblu asupra fenomenului religios, neutră din punct de vedere confesional
• asigure egalitatea de tratament consfințită în Constituție și în Codul Muncii, eliminând obligativitatea unui aviz din partea cultului la angajarea profesorilor de religie

Să nu uităm: În România sunt 18.300 de biserici; doar 4.700 de școli generale stau la dispoziția copiilor!